Am fost o mireasă de primavară. De mai, de final de mai să
fiu mai precisă. Atunci cand liliacul își aruncă florile înspre cer și iasomia
și teii incep să parfumeze străzile orașului. Când primăvara are iz de vară
timpurie și din când în când aerul prinde încă miros de ploaie. Sunt genul de
persoană zic eu creativă prin natura meseriei, sunt graphic designer dar, în
același timp, prefer lucrurile simple care combinate să dea efectul de wow în detrimentul
celor complexe care pot să nu arate atât de bine, cel puțin în viziunea mea.
Dat fiind că data nunții și locația le aveam alese mai
trebuiau puse la punct detaliile, așa că, în luna ianuarie, înainte cu un an de
eveniment, m-am înarmat cu răbdare și m-am avântat la Nuntă la Palat, eveniment
unde nu știam exact ce vreau dar doream măcar să îmi conturez o idee.
Aglomerație, mirese și miri agitați,
mame și soacre și mai agitate, o nebunie ce mai! M-am strecurat repede și am
intrat. Și gata! Atâta a fost incursiunea mea in lumea nunților, a nebuniei și
a detaliilor. Chiar în momentul în care am pășit înăuntru m-am lovit de
perfecțiune, și nu, nu voi fi modestă. Un roșu regal, amestecat cu diferite
tonuri de vișiniu, aranjamentele erau altfel decât tot ce am văzut până atunci.
Decorul la fel, îmi plăcea tot ce vedeam. Și atâta a fost căutarea mea. Am luat
cărți de vizită și am plecat.
În toamna aceluiași
an am sunat, am făcut o programare și am așteptat cu nerăbdare ziua în care
m-am întâlnit cu femeia care a creat minunățiile florale, acest om minunat, cu zâmbet
frumos și inima deschisă spre oameni și artă care ulterior mi-a devenit o
prietenă dragă. Odată ajunsă în atelier m-am simțit extrem de confortabil, era
o discuție lejeră, între prietene mai mult aș îndrăzni să spun. I-am spus că am
admirat munca ei și mai ales combinația de la târgul de mirese din acel an, că
prefer culori îndrăznețe și puternice. Am ajuns la concluzia că vreau altceva
decât clasicul pastel, sau acele tonuri de roz, lila și peach pe care le văzusem
deja la multe nunți la care fusesem. Așa că am rămas pe idea de bordeaux, roșu
și mov. În afară de lalele parrot de care în continuare sunt îndrăgostită și de
liliac nu eram foarte decisă și atunci am lăsat artistul să ia această hotărâre
cu privire la restul de flori folosite să completeze aranjamentele. Nu, nu m-am dus cu
poze, nu aveam nimic conturat foarte bine. Nu îmi place simetria și am rugat să
se țină cont de asta. Iar buchetul? …ALTFEL cred că a fost cuvântul prin care
l-am definit. Filomena a râs și m-a întrebat dacă mă las pe mâna ei. Nici nu am
clipit când am spus da. Uneori este bine să lași artistul să creeze pentru
tine, va face minunății pentru că nu mai este restrictionat, își va da drumul
imaginației și va pune in valoare personalitatea ta ca mireasă, ca femeie, ca
om.
Și am luat decizia corectă. În ziua nunții m-a întâmpinat
chiar Filomena în curtea restaurantului. Mi-a înmânat buchetul…acel buchet care
era altfel, minunat, cu bujori sângerii și lalele parrot care curgeau pe o
dantelarie din sârmă, cu viță de Verona, pe care o găsești la balconul
Julietei. Un buchet făcut din dragoste pentru frumos și care cobora din povești... Era absolut …EU. În rest? Perfect totul!
Un sfat pentru alte mirese? Lăsați artistul și omul creator
să își facă treaba. Veți rămâne surprinse cum vă va citi si cum va transpune în
flori personalitatea voastră. Nu vă mai alegeți culori terne și corecte (cu
ghilimelele de rigoare) doar pentru că așa se poartă. Îndrăzniți! Lăsați
deoparte tot ce inseamnă trendul în acel an…nu contează…deloc…contează doar
ziua voastră, atât! Visați și transformați în realitate! Până la urmă e o zi
care va fi unică în viața voastră! Îndrăzniți să vreți altceva! Iar Filomenei și
întregii echipe le mulțumesc. Și după atâția ani zâmbesc de fiecare dată când
privesc pozele de la nunta noastră J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu