Munca din umbra frumuseţii

          În faţa unui lucru bine făcut toţi avem tendinţa să exclamăm admirativ. În momentul cînd ni se spune cât costă tendinţa migrează mai discret sau mai evident spre zona în care dincolo de calitatea sau frumuseţea produsului, ne întrebăm de ce costă atâta, ne-am dori să cheltuim mai puţin. Fiecare are propria noţiune despre mult sau puţin. Nu mă refer aici la noţiunea bazată pe resursele reale ale fiecăruia, ci la situaţiile în care ne minunăm în gura mare de cât costă încercând să obţinem un preţ mai bun prin desconsiderarea muncii celui care a făcut, fabricat, confecţionat.....creat acel ceva. Ceva care de fapt ne place foarte tare, dar n-am admite asta nici în ruptul capului. Ei, ce mare scofală?

       Florile sunt frumoase aşa cum ni le-a lăsat natura, într-adevăr. Dacă însă mai punem un strop de imaginaţie şi simţ artistic se pot crea aranjamente minunate. Ce vreau să ilustrez aici este drumul de la găleţile cu flori, legăturile de verdeaţă, ceva accesorii până la produsul final care ne umple de încântare.

          Am participat la câteva astfel de transformări când fetele de la atelier m-au chemat să le dau o mână de ajutor la proiectele foarte mari unde nu s-ar fi descurcat datorită timpului scurt şi volumului foarte mare de muncă.

          Totul pleacă de la o idee. Apoi urmează o viziune clară asupra formei, mărimilor, culorilor, soiurilor de flori.  Se face o comandă. Da, bine şi ce mare lucru, vă veţi întreba poate. Păi comanda trebuie să o faci exact la timpul potrivit, nu prea repede că florile sunt perisabile, nici prea târziu că nu mai ai ce face cu ele. O dată cu experienţa înveţi să fii prevăzător şi să încerci să preîntâmpini eventualele „surprize”. Cum ar fi că îţi ajunge marfa mai puţină, că o parte este într-o stare deplorabilă, că florile sunt mai mici, că rozul nu-i chiar ăla pe care mireasa îl visează de când era mică.

          Aşaaa, avem totul la dispoziţie, să le punem laolaltă conform planului inţial. Aici intră în joc foarfeci, cuţite, bureţi, apă, potriviri, nepotriviri sau împotriviri, sârme, beţe, bandă şi tot felul de lucruri care nu ţi-ar fi trecut nicicând prin cap.
          Dar lucrurile purced. Prind formă concretă. E momentul când se lucrează oarecum constant şi se pun bazele, se creează scheletele. Grămezile de flori trebuie curăţate şi împărţite, cu rezerve pentru situaţii neprevăzute că deh! se mai trezesc unii în ultimele cinci minute. Codiţe, frunze, spini, degete verzi, julite, masacrate cu bătături pe care le simţi după vreo zi. Ehee, dar manichiura? Poţi să uiţi că o aveai sau să o refaci când vei fi sfârşit.

          Vine şi momentul fatidic când se intră în criză de timp. N-ai mai dormit de ieri de alaltăieri, de fapt nici nu mai ştii exact de când. Cafeaua şi adrenalina te ţin treaz. Aranjamentele şi buchetele au fost terminate şi te privesc răspândite prin încăpere, pe verandă, peste tot, cu toată splendoarea lor. Oftezi şi cazi iremediabil în admiraţie. Îţi spui, spui....”ce frumoase ne-au ieşit”, gândeşti „a meritat efortul” şi savurezi priveliştea rodului propriei munci o vreme. Preţ de cinci zece minute. Mai iei o gură de cafea cu fetele şi vă faceţi curaj să nu vă năpădească moleşeala.

       
          Nicidecum! Mai trebuie încărcate toate cu grijă extremă şi duse la faţa locului. A locului evenimentului adică. Descărcate, aşezate, dispuse, răspândite, atârnate, ancorate, fixate, presărate fiecare la punctul stabilit. Asta în cazul în care ai şansa să nu dai peste vreun patron îndărătnic de local sau vreun socru atoateştiutor care ţi se pun de-a curmezişul pe ultima sută de metri. În spatele frumuseţii menită să vă încânte stă multă muncă concentrată în câteva zeci de ore, cele mai multe nocturne. Muncă istovitoare care pendulează între extreme: de la cărat şi ridicat până la fixarea unei petale delicate care nu stă tocmai cum ai vrea.

          Cred că e valabil în orice alt domeniu. Când vezi ceva frumos şi de calitate, cu siguranţă cineva a muncit acolo. Şi n-a făcut-o de amorul artei. Aşa că cere-i omului o reducere, dacă asta îţi doreşti, dar nu-l jigni spunându-i că munca lui nu contează. Respectă-i pe ceilalţi, respectă-le munca şi eforturile. Iar dacă nu ai bani suficienţi pentru aranjamente fabuloase cum ai văzut în revista de la New York pe care ţi-a adus-o prietena cea mai bună sau pentru o nuntă ca a ducilor de Windsor, spune-i floristului bugetul de care dispui, lasă-l să îţi facă propuneri, discutaţi-le şi ajustaţi-le împreună. Fii cu picioarele pe pământ. Va ieşi ceva frumos de bună seamă.

          Decorurile create de Preston Bailey mulţumeşte-te să le admiri în paginile strălucitoare ale revistei. Lasă-te inspirat poate de o asociere inedită de culori sau forme pe care imaginaţia floristului ţi-o propune. Alege să îţi faci un eveniment de care să fii mulţumit. Alege să îţi umpli mintea cu frumuseţe şi inima cu energie pozitivă. Cu siguranţă vei rămâne cu un gust mai dulce şi poate cineva îţi va aprecia şi ţie munca mai mult.

Ana Maria Vaida